21:21

Pe masura ce timpul trece si incepe inca un deceniu, un aer nou anunta schimbarea in atmosfera. Anumite tendinte, considerate inainte exeprimente futuriste, isi gasesc propriul ideal estetic si incep sa conturez acea aureola ce planeaza deasupra creatiei si care ar putea fi numita, cu un oarecare subiectivism, muza secolului XXI.

Si in moda, ca in alte arte, exista conflictul intre unele curente de avangarda – precum suprarealismul, conceptualismul sau deconstructivismul – si reactiile impotriva aparentei lor negari a tot ceea ce reprezinta frumosul din punct de vedere conventional. Pe de o parte, designeri ca Miuccia Prada, Raf Simons sau Rei Kawakubo sunt adeptii refuzului valorilor clasice si, in abordarea unica, abstracta a vestimentatiei si a siluetei umane, se poate afirma ca adopta o ironica austeritate emotionala, abandonandu-se hazardului in actul creator. De cealalta parte, nostalgia pare a fi un izvor nesecat al imaginatiei, reinventandu-se la nesfarsit. Trecutul este reinterpretat cu originalitate de o multitudine de branduri (de la Ralph Lauren si Julien MacDonald pana la Nina Ricci sau Moschino) care, in acest fel, isi exprima dorinta de reintoarcere la romantism si expresivitate.

Pe langa toate acestea, cel putin in vestimentatie, adevarata putere spirituala a artei sta mai mult in estetica decat in etica, sta in intentionalitatea actului creator, in impresie si in esenta, in forma si in continut, deopotriva. Sezonul acesta, frumusetea s-a aflat in agonie si in extaz, a capatat un viu sentiment de sclipire intunecata, iar forta inspiratiei, nascuta din emotie, a fost un adevarat far in noapte, mai ales pentru aceste 10 colectii, aflate in topul nostru.

Alberta Ferretti

10. Alberta Ferretti

Nu se poate spune ca show-ul Alberta Ferretti nu a fost actual si nu i-a lipsit stropul de familiaritate, daca nu de comercialitate, de care are nevie un asemenea brand, dar a existat ceva mai mult. Pe liniile rotunjite, specifice sezonului, materialele creau efecte subtile, de lumina si intuneric, culorile regale capatau reflexii de neon, broderii se asezau pe acestea ca niste benzi luminoase digitale, iar adeseori nu era clar unde incepe intentia ludica si jucausa si unde intervine dramatismul.

Jason Wu

9. Jason Wu

Jason Wu are meritul de a transpune, cu naturalete, unele din cele mai complexe fenomene sociale, economice si, mai ales, vestimentare, in haine adevarate, carora li se poate adauga banalul atribut de “purtabile”, dar carora nu le lipseste catusi de putin irealul estetic, acel lucru pe care copii il numesc “magie”. Daca formele generale nu par, la prima vedere, decat pur si simplu frumoase, unicitatea sta in detalii, iar asta nu se poate vedea mai bine decat privind.

Giorgio Armani

8. Giorgio Armani

Probabil, dintre toti designerii italieni, Girgio Armani este cel mai reprezentativ, continand in cel mai evident mod posibil esenta abordarii lor ; este glam, sclipitor – si la propriu, si la figurat -, are influente hollywoodiene si piesele lui comunica foarte bine cu corpul uman. Insa, de data aceasta, a fost mult mai mult de atat, a fost un manifest pentru noile vremuri. Gulerele s-au inaltat, materialele au captat texturi plastice si organice, in acelasi timp, iar centrul siluetei s-a deplasat deasupra bustului, continuandu-se in linii fluide. Colectia aceasta poate fi considerata, pentru Armani, inceputul urmatoarei ere.

Valentino

7. Valentino

De la venirea Mariei Grazia Chiuri si a lui Paulo Pier Piccioli – sever contestati la inceput – Valentino a schimbat o anumita caracteristica in viziune. Pastrandu-si romantismul si feminitatea, cei doi au adus cu ei un aer mai vulnerabil, mai sensibil. Simpla in aparenta, colectia Valentino pare a fi avut, in spatele inocentei, sobrietatii si fragilitatii de suprafata, o adevarata furtuna de contradictii. In spatele rochiilor si blazerelor clasice se ascund piese transparente, nu mai putin delicate, dar care, asemenea machiajului, au dezvaluit umbra de intuneric care aduce mai multa profunzime.

Alexander McQueen

6. Alexander McQueen

“Justitia miscat-a penaltu-mi Ziditor

La viata suna adusa de cel dintai amor

De-atotputernicia si de suprema minte

Nimica inainte-mi n-a fost decat vecie

Si viata mea eterna meinita e sa fie;

Lasati orice sperante, voi ce intrati aici!”

(din Infernul, Dante Alighieri)

De cand Sarah Burton a preluat conducerea casei McQueen, s-a putut simti o schimbare subtila in spiritul colectiilor. Desigur, efectele generale au ramas la fel de spectaculoase, iar prezentarile taie in continuare respiratia, insa subiectele creatiei s-au transfigurat, din viziuni exaltate ale viitorului, dar si ale trecutului, in forme mult mai umane ale creatiei. Aici. dramatismul a luat conotatii aproape religioase, fiecare tinuta parea un alt nivel al cerului – sau al Infernului.

John Galliano

5. John Galliano

Pe langa controverse, pe langa concedierea lui de la Dior, prezentarea lui John Galliano poate fi numita un moment inghetat in timp, nemuritor prin efemeritatea sa, sublim prin imperfectiune. Spiritul parizian capata valente mai sensibile, iar teatralitatea specifica este acoperita de un parfum de sinceritate, demonstrand ca vanitatea provine, si ea, asemenea urii, tot din iubire. Un pic subtila, un pic excesiva, egoista si altruista, naiva si puternica, muza lui John Galliano este o personificare a frumusetii, a eternului feminin - si in ce poate fi transpusa asta mai bine decat intr-o carte sau o rochie?

Donna Karan

4. Donna Karan

Culorile nisipii, sidefate si formele complicate in linii sinuoase, au dat pieselor de la Donna Karan un aer cinematografic prin sugestia de lady-like. Dealtfel, intreaga colectie a epatat prin alternanta subtila si inteligenta a puternicului cu delicatul, a texturilor grele, ce dadeau nastere unor drapaje cu aspect matur, puternic, cu voalurile subtiri, ca niste furtuni de nisip pe un cer fad. In sfarsit, o idee este clara: viitorul este azi, iar Donna Karan a reusit sa dea nastere portretului unei doamne – a secolului XXI.

Lanvin

3. Lanvin

Daca show-ul Lanvin a inceput intr-o nota oarecum sobra – dar la fel de dinamica, totusi – cu nuante de negru, linii clare si chiar cu cateva broderii ce aduceau a baroc, pe parcurs, de la tinuta la tinuta, si-au facut locul cateva elemente mai vii, intocmai in spiritul Lanvin – o frumusete vesela, acida si oarecum autoironica. Intreaga gama de emotii transmise de Alber Elbaz prezinta farmecul transparent, intr-o combinatie norocoasa de sclipire si umbra, iar fiecare rochie este un flirt fara destinatar, o panza de subintelesuri ce duc toate catre un singur raspuns – frumusete ingenua, tocmai prin vanitatea si orgoliul atat de umane cu care sunt tesute acele materiale.

Christian Dior

2. Christian Dior

Colectiile de pret-a-porter Dior – cel putin cele din epoca John Galliano – nu au, poate, cea mai impresionanta tehnica sau cele mai complexe interpretari ale tendintelor, insa, ceea ce reuseste sa atinga si sa aspire catre sublim este ca au poveste.. Astfel, oricat de ireale ar parea raportate la cotidian, teatralitatea, fantasticul si poezia sunt atat de pregnante incat inlatura orice urma de indoiala ca viziunea boema, sensibila a designerului nu este altceva decat ingredientul secret al unei potiuni magice, ce poate transfigura orice vis trecator in substanta. Probabil, aceasta apreciere nu este doar pentru o colectie, ci pentru intreaga cariera a lui Galliano la Dior. Dealtfel, cine poate crea mai bine o rochie autentica, magica de Cenusareasa mai bine decat el?

Chanel

1. Chanel

Partea din Grand Palais, unde avea sa fie prezentarea, imprejmuita de niste panouri imense, parea, cu adevarat, o dimensiune paralela, avand acel decor pe care unii l-au numit apocaliptic. Insa viziunea intunecata nu poate fi considerata doar o interpretare intensa si trista a petei de smoala in care se poate transforma lumea in care traim, caci, printre rocile si copacii negri, acoperiti de un abur sinistru, “poteca” pe care modelele defilau conducea catre lumina de la capat – ce, desigur, purta semnul Chanel. Nu, colectia nu a fost un act pesimist; in tot intunericul a existat intotdeauna o stralucire, nebuneasca sau lucida, goala sau intensa; a fost o calatorie, cu o destinatie sugerata imprecis, infinita si inexistenta, iar drumul – cel care conteaza cu adevarat – a fost pe atat de actual desenat, pe cat de atemporala este esenta lui, si, probabil, exista ceva si mai profund in creatia lui Karl Lagerfeld, desi nimeni nu poate stii daca designerul a intentionat asta sau nu (nu e asta pana la urma adevaratul talent – de a naste ceva ce poate fi interpretat ? ). Pe orice cale, sinistra sau umbrita de greseala, va exista intotdeauna frumusetea.

21:21

miercuri, 18 mai 2011

Being a Muse

Danna

Top 10

joi, 14 aprilie 2011

Behind the scenes

Being a muse

Arhivă blog